O dorință ca actoria merită să devină pasiune

O dorință ca actoria merită să devină pasiune… 

 

Întotdeauna am fost atras de scenă. Am descoperit asta de la o vârstă foarte mică, vârsta aceea în care unii vor să fie astronauți, iar alții exploratori. Îmi plăcea să mă simt ”în lumina reflectoarelor” și să fiu aplaudat pentru fiecare melodie pe care o cântam. Prima mea scenă a fost sufrageria, iar spectatorii, familia. Nu, nu ”sufeream după atenție”, ci doar îmi plăcea să fac oamenii să se simtă bine.

 Am crescut, m-am maturizat, dar un lucru a rămas la fel. Dorința mea de a fi pe scenă a continuat să existe. Adevărul este că nu am încercat niciodată să renunț la ea. Mă definea, și încă o face. Însă descoperisem o latură a artei ce nu credeam că mă va pasiona vreodată. Teatrul.

 

 Atracția mea pentru teatru nu a început într-un mod direct. Am fost fascinat mai mult de dorința de a fi actor, de a avea diferite roluri în filme și piese de teatru. O zi a fost de ajuns, și mă bucur că am petrecut-o în pat, stând pe Facebook. Spun asta pentru că, dacă nu făceam asta atunci, poate nu îmi descopeream nici acum pasiunea. Tot trecând prin newsfeed, văd un videoclip cu un vlogger străin ce vorbește despre România. Chiar voiam să văd ce cred tinerii străini despre noi. Ajungând la topicul ”Personalități”, acest vlogger pomenește numele Sebastian Stan. Mă credeți sau nu, nu auzisem de acest nume până atunci. Spune că este născut în România, iar acum, actor la Hollywood.

Acela a fost momentul. Până și coincidența numelor mi s-a părut o predestinare. Am început să caut cursuri de actorie, să joc în scurt-metraje și în piese de teatru. Am învățat că într-adevăr găsești oportunități atunci când îți dorești ceva.

 

 Astfel, am ajuns de la un public de 4 persoane din sufragerie, la un public de o sală întreagă. Pasiunea pentru teatru a pornit din emoție. Emoția de a nu uita vreo replică, emoția de a nu uita altcineva replica, pentru a nu fi nevoie să improvizăm, emoția de a nu ieși cum ne-am imaginat. Însă aceste emoții m-au făcut să mă îndrăgostesc de teatru. M-au făcut să înțeleg ce înseamnă să fii cu adevărat actor. Și știi că a meritat toată munca, atunci când, la final, toți spectatorii se ridică în picioare și te aplaudă, dar tu doar îi auzi, pentru că reflectoarele te orbesc.

 

 Toate piesele în care am jucat, toate rolurile pe care le-am avut și-au pus amprenta asupra mea. Am trecut de la personajul negativ pe care l-am urât toată copilăria, la un detectiv iscusit și apoi la 2 profesori plini de energie și cu visuri mărețe. De la fiecare personaj am învățat, fiecare a contribuit la dezvoltarea mea. Ajunsesem în stadiul în care, la fiecare problemă, mă gândeam: Cum ar rezolva situația personajul meu?

 A trebuit să trăiesc pe pielea mea aceste experiențe, pentru a afla cu adevărat ce înseamnă teatrul. De aceea, sfatul meu pentru cei care nu și-au descoperit încă pasiunea, este să iasă și să experimenteze cât mai multe domenii. Niciodată nu vei ști care te va marca. Și pentru pasionații de actorie care încă nu au avut ocazia să experimenteze, vin cu un sfat ce m-a ajutat și pe mine: Profitați de orice oportunitate, căutați și nu uitați să ieșiți din zona de comfort pentru a avea cele mai bune rezultate.

 Și pentru că Sebastian Stan încă nu mi-a dat seen la mesaj pe Instagram, o să îmi ocup timpul cu ceva până răspunde, și te voi întreba: Care este dorința ta cea mai mare?

 Nu vreau să aștept până ajung la Hollywood și voi vorbi direct cu el.

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *