Îmi place diversitatea. Şi dacă aş fi la o adunare AA
, asta ar fi de rău. Dar aici dezvăluirea mea e în siguranţă. Am început cu „obiectul crimei”, ştiu că nu se cuvine, dar îmi place să fiu direct. Las misterul pe mai târziu pentru că acum ar intra la apă. Aici, amintirile vin în valuri, în rafale, fără programare şi fără să ciocăne la uşă. Îmi aduc aminte de perioada de probă atunci când port o cămaşă albastră, când mănânc un măr, când ascult o melodie frumoasă, când mi-e lumea mai dragă.
Îmi place diversitatea şi de-asta am ales ASER. Pentru că am vrut mai mult de la mine, de la ea, cea care mă trezeşte în fiecare dimineaţă – studenţia. A fost o perioadă tumultoasă, ca o prăjitură cu cremă de zahăr ars – dulceamăruie, caramelizată, de aur. A fost o perioadă de probă în care am întâlnit oameni noi, prieteni vechi, adunaţi laolaltă într-o lume aparte. Am descoperit că busolele noastre indicau aceeaşi adresă, aceeaşi stradă frumoasă, am descoperit că avem aceleaşi vise şi acelaşi „zvâc” în priviri. Nu voi vorbi despre task-uri şi despre şedinţe, ci despre dedicarea cu care am muncit trei săptămâni, despre energia cu care îi iradiam pe colegii de grupă, despre zâmbetele pe care le împărţeam când ne întâlneam cu toţii în faţă la Comerţ. E greu de descris în cuvinte ce înseamnă schimbarea. Poate prin exemple mai concrete aş putea explica o mică parte din sentimentul ASER… Ei bine timp de 3 săptămâni camera mea şi-a pierdut aroma de mentă frecată, am simţit în sfârşit că da, fac ceva util, ceva productiv, că am pus o cărămidă la o treaptă nouă a personalităţii mele, că am pus o altă cărămidă pe pedala de acceleraţie şi am blocat volanul. Nu pentru că aş fi fost teribilist, ci pentru că trăiam sentimentul ASERist şi aveam o destinaţie.
Îmi place divesitatea şi mă numesc Andrei. Şi sunt boboc la SNSPA – Publicitate, asta explică multe. Mă numesc Andrei şi timp de trei săptămâni am fost în Neverland fără să iau prafuri magice dubioase. Mă numesc Andrei şi de trei săptămâni îmi aranjez aripile şi iau lecţii de viaţă (şi de zbor) de la mămicile mele. Mămicile care ne-au întâpinat cu o pasiune şi o dedicare ieşite din tipare, mămicile noastre care ne-au îndrumat paşii şi ne-au ţinut de mână atunci când eram nesiguri, mămicile care au râs şi au mai râs încă o dată cu noi, mămicile noaste cu „zvâc” şi cu vorbe calde.
Poate tot ce povestesc pare Flower Power, eu ştiu că nu exagerez, nu în privinţa mea, nu în privinţa multora. Cât timp te dedici şi faci lucrurile pentru că aşa îţi place şi aşa îţi e drag, lucrurile sunt Flower Power, din nou, fără prafuri magice sau ierburi idilice, ci de-a dreptul (şi de-a stângul) Flower Power. Trebuie să trăieşti pe propria piele, să simţi pe propriile aripi ce înseamnă ASER. Oricât aş compara perioada de probă cu elemente mai mult sau mai puţin culinare, n-o să vă vină apa în gură până nu veţi pune voi suflet în prăjitura asta cu 3 etaje, până nu îi veţi da voi o formă şi un gust.
Perioada de probă ASER a fost mai mult decât o evaluare, a fost o lecţie de viaţă, un ring de dans, o sală de forţă, o patiserie, pentru că am descoperit ce înseamnă o echipă, ce înseamnă un pas gândit, ce înseamnă să-ţi întreci limitele şi să deguşti vorbele unor oameni dedicaţi. În trei săptămâni am bătut recorduri, am „proiectat” vise, am coordonat zboruri, am cântat, am sărit tot mai sus. Sunt Andrei, iar diversitatea înseamnă ASER.
1 Alcoolicii Anonimi
Loading ...
Comments